vineri, 6 martie 2015

De ce?


Încă mă întreb de ce luna nu e a noastră, când te-am iubit atât de mult de la început. E a mea și-a altcuiva, liniștită și îndepărtată. De ce așa, când între noi au existat tornade, cu dureri în suflet, nopți sfârșite-n goliciune și amar?

După toate, am crezut că am câștigat luna între noi, că plângem peste ea și ne vărsăm cu totul în corpul ei de lumină. Acum cred că luna e plină de sufletele celor ce nu mai sunt printre noi, că ei ne luminează, prin ea. Că ne privesc când ne contorsionăm și ne șoptesc noaptea, în vis, că nu putem atinge luna.

Cu gânduri străine,
privesc la ea și nu la tine.
De ce?

2 comentarii: