"Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constandând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi "tu" în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l ştii numai tu. Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia mult cunoscută îţi apare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o. Te miri că n-ai văzut de atunci ceea ce abea descoperi într-o evidenţă edenică. E o mirare intensă ca geiul, oricât ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrăneşte cu luceferi pe poeţi şi cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obişnuiţi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu