sâmbătă, 22 septembrie 2012

Lorelei

Iubea.
Fâlfâierea unui steag imens plutea deasupra sufletului învins.
Tot ce, ştiut, se învechise, trăit, devenea nou. Inima-şi trimetea bătaia în fiecare gând, ca un galop de soli călări trimişi de un împârat spre toate hotarele.
Trufia de-a iubi, de-a te şti vast, acoperit de uralele mulţimilor din tine.
În tine ca un cer de august în ploaia lui de stele.
Secundele nu mai erau treptele de pivniţă sau de pod ale timpului, ci terasele lui, tipsiile imensităţii lui oferite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu