Din spatele timpului, mi-ai zâmbit tu. Te-ai desprins de tot realul şi mi-ai intrat în lume. Mi-ai anihilat-o, pentru ca tu să devii universul meu. Mi-ai lipit pe chip şi suflet idealul meu de frumuseţe şi m-ai lăsat să aflu că sunt frumoasă, că ochii mei sunt notele tale muzicale preferate, că buzele mele sunt însiropate în compot de dragoste şi că pielea îmi miroase a mare. Nu mă laşi să fumez tutun, pentru că ştii că îmi e de-ajuns un singur viciu, îmi e de-ajuns să te fumez pe tine. Şi am uitat să-ţi spun că ador cum te topeşti în mine, cum aluneci pas cu pas, apoi brusc, în tot corpul meu... şi mă inunzi.