Mi s-a amestecat irisul ochilor cu căpruii tăi pentru totdeauna, iar porii noştrii s-au îmbrăţişat, transformându-ne în chec. Cuptorul nostru este lumea. Ne coace, ne prajim în exterior, ni se desprinde coaja, dar în interior, noi tot împreună lenevim. În jur e totul trecător, dar noi suntem nemuritori. Tot ce se ofileşte în jur, ne învaţă că ne avem. Tu mă ai, iar eu te am. Nicio posesie, doar dragoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu