Narcis

Nişte gânduri care în mod normal m-ar putea transpune într-un personaj mai matur al personalităţii mele şi m-ar face un om mai imatur, mai responsabil, mai bine informat. Un om care ştie ce vrea, cunoaşte riscurile, dar totuşi şi le asumă. Şi ştiu că ştiu, dar se "atât de bat cap în cap" încât la un moment dat nu reuşesc decât să transform tot răul şi binele care mă aşteaptă cu braţele deschise, într-un rău total. Şi crede-mă că aş prefera să nu mai ştiu toate astea (care mă fac să cred că de fapt nu ştiu nimic)şi în mod disperat las orgoliul la o parte în favoarea unui optimism prostesc, ambiţie, siguranţă de sine şi de a mă lipsi de fuga de trecut, viitor şi prezent. Pentru că eu ţin sa precizez că sunt atât de goală, încât am atât de mult timp încât nici măcar nu îmi aparţine... şi nici eu lui. Sunt vie, dar goală. Sunt a naibii de vie, iar eu sunt pasiunea mea, sunt muza mea şi sunt o narcisistă.