marți, 28 mai 2013

Te-am pupat sub piele şi-am plecat. După cinci minute am realizat că n-aş putea vreodată să te părăsesc, pentru ca eşti o piatră-n venele mele. Te simt şi îmi provoci orgasm emoţional. Oricât aş încerca vreodată să te omor, te-as omorî în mine, te-aş îneca în sângele din venele mele, dar ai reînvia, fiindcă amintirea ta va fi vie în spiritul meu pentru totdeauna, iar sângele meu te va învia. Am nevoie de tine, de sexul pe care îl faci tu cu inima mea. Am nevoie de transpiraţia sufletelor noastre care se împiedică unul în celălalt, fiindcă nu se lasă vreodată să plece şi aleg să facă dragoste, să ajungă la plăcerea infinită, care la un moment dat se transformă şi capătă formă finită, ele sfârşind cu climaxul sufletesc.

2 comentarii:

  1. Sunt o cititoare tacuta a blogului tau pentru ca de cele mai multe ori cuvintele mele sunt de prisos.
    Din randurile tale reusesc sa descopar,putin cate putin,un suflet sublim ce tinde catre absoluturi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ai ales sa-ti exprimi opinia. Mi-ar placea sa o faci mai des. Ai putea sa descoperi mai mult in felul asta...

      Ștergere