Nu vreau să trăiesc pe marginea niciunei personalităţi ale mele. Vreau să fiu uitată-ntr-una dintre ele şi să aparţin unei singure lumi din mine. Să mă lipsesc de nevoia constată a unei alte persoane care să mascheze urâtul oricărui mediu în care mă aflu şi căruia nu îi aparţin niciodată.
Atunci când sunt cu altcineva, ziua mea se transformă în noapte, astfel încât mi se arată doar frumosul. Singurătatea e goliciune interioară şi exterioară. Vreau să mă umplu de oameni, dar atât cât le dau eu voie. Nu vreau să mă înec cu ei, s-ar putea să-mi rămână în gât.
Nu vreau să mă înec în ei.