"-Aș avea nevoie de un manual care să mă învețe cum să îmblânzesc o scânteie! Îi mărturisesc lui Melies.
-Bine că nu de un tratat de alchimie absolută... Of, măi, băiete, scânteiele nu se îmblânzesc. Crezi că ai trăi liniștit cu o scânteie într-o cușcă? Ar arde și te-ar face și pe tine scrum, n-ai putea nici măcar să te apropii de zăbrele!
-Dar eu n-am de gând să o închid într-o cușcă! Aș vrea numai să-i dau mai multă încredere în ea.
-Asta da, alchimie absolută!
-Cum să-ți explic? Tânjeam după o dragoste mare ca dealul Arthur’s Seat și acum m-am pomenit cu un lanț de munți care îmi crește direct sub oase.
-Păi, este o șansă extraordinară! Știi cât de puțini oameni au norocul ăsta?
-Poate că ai dreptate, dar acum că i-am simțit gustul, nu-mi mai iese nimic din minte. Și când ea se închide în sine, mă simt tare neputincios.
-Bucură-te cât poți de momentele acestea neprețuite! Și eu am cunoscut o scânteie, vorbesc din experiență, fetele astea sunt ca vremea la munte: total imprevizibile! Chiar dacă domnișoara Acacia te va iubi, nu vei putea pune niciodată mâna pe ea!"
Domnisoara Acacia, acum mi-am dat seama de unde ti-ai ales pseudonimul :)
RăspundețiȘtergereP.S.: Frumoase randuri, dar cred ca alte comentarii ar fi de prisos. Stii doar cat imi place cartea :)
:) Bineinteles ca stiu.
RăspundețiȘtergere