Eşti copil pur, timid, viu, temător de viaţă.
Creează fără frică şi nu mai reflecta la ce nu te ajută. Tu cazi în fiecare zi şi ne tragi pe toţi după tine, doar pentru că ai ochii minţii închişi. Deschide-i şi aruncă raze de soare în tot ce te încojoară, fără generalizări crude. Fii spontană-n gesturi şi nu mai analiza în detaliu ce creează toţi cei pe care îi urăşti, doar din frica asta inexplicabilă. Ca să fiu ca tine, am să-ţi spun că noi toţi ne-am născut singuri şi singuri suntem, singuri murim. Ne avem doar pe noi înşine, ne formăm în mod incontrolabil în funcţie de mediul în care trăim. Dar, sincer, nu e cazul să mori zilnic gândindu-te la asta. Te judeci şi ne judeci, doar pentru că te-ai rătăcit şi nu te mai poţi găsi pe tine însăţi. O să te găsim noi, în cazul în care ai să cobori de pe piedestalul imaginar pe care te-ai aşezat, care e înalt, dar în mod inconştient tu îl crezi inexistent.
Am fost cu toţii în situaţii asemănătoare cu a ta, dar am lăsat teama nelămurită şi orgoliul infinit la o parte şi am ales să fim fericiţi. Nu contează să ştii cine eşti, contează să fii tu. Nu mai contează cum eşti, dacă le place altora, sau daca se încadrează în standardele tale, nu contează să fii bun, sau cel mai bun, contează să simţi totul în întregime, să nu mai controlezi nimic din cele sufleteşti, să zbori, să fii tu, cea fericită.
Nu mai alunga fericirea din viaţa ta.
De un semn avem nevoie pentru a te scoate din întunericul în care te-ai afundat. Doar dă-ne voie, atât te rugăm, pentru că NE PASĂ.
P.S. Nu timpul e problema. Tu ştii bine că... el slujeşte, dar nu există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu