În creierul creţ al vremii de afară s-au ascuns lacrimi sălbatice, gânduri moarte şi vieţi vii. Ne-am amestecat cu toţii în amintirile ei, iar ea ne-a cuprins cu braţele sale de frig şi ploaie. Noi ne-am îndrăgostit de ea, ea s-a indrăgostit de noi. Între noi creşte o milă reciprocă. Noi suntem fără de inimă, iar ea e fără de pereche, e singură. Noi suntem împreună, dar degeaba, daca nu ne iubim. Ea are iubire, dar nu are pe cine iubi. Se chinuie să ne atragă atenţia cu fiecare adiere de vânt, fiecare furtună, fiecare nor... dar noi nu putem crea. Noi suntem nişte morţi vii, în stare de... nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu