Ai reușit să mă descoși fir cu fir, să mă desprinzi de pe suprafața realității ca pielea moartă din jurul unghiilor. Știi, pielea aia care se dă jos cu greu și rămâne în urma sa sânge profiriu, dar nu închegat, ca cel din restul corpului, ce tipul acela de sânge ce stă lichid, pur, fin... iar sub ele, durere, multă durere. Așa au rămas pașii mei pe praful plin de realitate atunci când am plecat în lumea aglomerată de entități fantastice, cu tine.
M-ai descălțat de trecut și mi-ai dăruit galoși noi, plini de viitor.
Îți mulțumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu