Cândva am găsit un curcubeu într-o ea şi m-am gândit nu mai poate avea niciodată o singură culoare. Apoi am mai găsit pe cineva albastru şi mi-am zis că e prea mult pentru mine. Am văzut şi verzi şi mi s-a părut o nebunie. Dar... nimic nu e prea mult pentru mine şi eu pot să duc orice culoare, chiar şi un galben şi-un turcoaz. Căci noi nu ştim ce culori avem pe dinăuntru, dar descoperim prin cuvinte şi prin timp... Iar ei cred ca eu sunt roz, dar mai sunt şi neagră uneori. Eu nu sunt gri.
Să nu mă uiţi, să nu mă crezi...
Prea mult roz ar plictisii...
RăspundețiȘtergereAi un suflet frumos oricum!