Mi-ai transformat inima-ntr-un puzzle ce visează de ani întregi la tine. Ai mai pierdut câteva piese din el, dar şi ele tot la tine se gândesc. E emoţie pură, nu gând. Şi dacă ai pierde toate piesele, tu tot ca pe-o certitudine le-ai simţi, căci vei şti şi-atunci că e emoţie pură. Dar ai să cazi unde-au căzut şi ele, atunci când altcineva le va strânge şi le va aşeza altfel, iar puzzle-ul va forma o imagine diferită de cea iniţială. Atunci tu vei fi certidudinea mea veşnică, iar eu... al tău veşnic irecuperabil puzzle.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu