Să nu mai plângi...

Infernul meu de cuvinte
Ce aleargă printre stânci,
Iţi spune ţie "Ia aminte!"
Şi să nu mai plângi...

S-a rostogolit mult timp,
Printre valuri şi prin ani,
Fiind mereu în contratimp
Cu inimile-bolovani.

Să-l arunc în aer eu voiam,
Dar nu ştiam că-mi e folositor
Fiindcă mai tare îl iubeam
Cu fiecare vers de viitor.

El plânge-n creierul meu larg
Şi îi spun "Te rog să nu mai fugi!
Şi iubeşte-ma, de-o fi şi vag,
Dar te rog să nu mai plângi..."