marți, 19 februarie 2013

Confruntare.

Era ca şi cum o umbră a realităţii îmi căzuse greu pe spirit, dar apoi se împrăştia ca o lumină fără sursă, care spăla orice urmă de întuneric şi... jur că ştiam că e doar în mintea mea, că de fapt toate neoanele alea nu complotează împotriva mea şi că ferestrele din capătul coridoarelor suprapopulate sunt paşnice, deloc malefice cum îmi par. Ştiu că am o percepţie greşită asupra realităţii, dar cine e apt pentru a hotărî care realitate e reală şi corectă?
Şi în esenţa lambriului murdar stăruiau vise care se spărseseră odată cu apariţia monstruoasă a...
Uită... oricum are să treacă...
Şi ştii cum e... prezentul ţese amintiri în calea viitorului.

2 comentarii: