miercuri, 13 februarie 2013

World War III


La colapsul in viitor, am realizat ca in mine inca se contracta trecutul. Se zvarcoleste si sta prins de stomacul meu, care se simte gol, plange in mine, cade in mine. L-am primit in casa mea spirituala si trupeasca, in speranta ca-mi va fi plasture, pentru zgarieturile prezentului, dar jur ca n-as fi crezut vreodata sa ma tradeze in felul asta. Nu ma lasa sa ma bucur de nimic si imi insufla temeri inexplicabile, ilogice si de-a dreptul nesimtite, in legatura cu viitorul. Trecutul meu e frustrat. Stie ca viitorul va fi intotdeauna mai bun decat el si nu se vrea calcat in picioare. Dar ce nu au inteles cele doua instante, este ca nu eu reprezint timpul. Eu sunt om. Atat. Om. Nu eu trebuie sa fiu locul de razboi. In mine sa aiba loc pacea, iar timpul sa fie spatiu de lupta.

2 comentarii: